Despre rugăciune

  •  „Rugaţi-vă neîncetat!” – Sfantul Apostol Pavel.
  •  „Intră în cămara ta şi închide uşa, roagă-te Tatalui tău, Care este în acest loc tainic (inima noastră)!”
  • Despre rugăciunea spusă după tipic, Arhim. Arsenie Papacioc spunea:

„Eu personal nu sunt pentru rugaciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie sa fie tipicar. Trebuie sa fie tipicar ca procedeu, in ce priveste dorinta de a se induhovnici. Nu avem numaidecat nevoie de o rugaciune de tipic. Avem nevoie de o prezenta continua a inimii, aceasta stare continua de dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rugaciunii. Pentru ca si o tacere adanca inseamna o rugaciune adanca. Si o rugaciune adanca inseamna o tacere adanca.

Daca faci rugaciunea asta care e obligatorie, o poti face. Dar daca se face o rugaciune din aceasta dupa tipic, dupa ce se termina, omul se considera achitat de obligatia rugaciunii din inima si se retrage fara nimic de la ceea ce ar trebui sa-l tina prezent. Adica sunt mai mult pentru o continua tresarire duhovniceasca. De aceea ma faceti sa spun ca orice clipa poate sa fie un timp si orice suspinare poate sa fie o rugaciune. Suspinarea nu se face asa: Uf!”, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecand din adanc spre El. Asa ni se va arata. Caci El nu se arata unei minti ascutite. „Nu tot cel ce zice Doamne, Doamne” va intra in imparatia Mea!” Ci numai cel care are inima curata, cel care are inima spre El, continuu.

Deci, o viata continua de prezenta duhovniceasca inseamna un om mai induhovnicit. Pentru ca daca te rogi, esti mereu prezent. Rugaciunea sa zicem – tipicala poti lesne sa o termini intr-o jumatate de ceas, un ceas, dar pe urma?

Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar sa nu fie singura treaba duhovniceasca, singura rugaciune. Daca ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostinta, pentru a se intelege, pentru ca lucrul asta e mai putin discutat, e prezenta inimii continua. Si te rogi. Pentru ca se rugau sfintii si stateau in genunchi pana se facea dimineata si aparea soarele. Si la rasarit tot in genunchi erau. Asta nu inseamna ca noi, nefiind ca ei, nu trebuie sa ne rugam. Dar era o stare de continua prezenta.

Tineti-va de Biserica, dragii mei! Si puteti sa ziceti rugaciunea aceasta a mintii din inima. Este puterea numelui aceea care ne ajuta atat de mult. Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-va, nu va descurajati.

Iubiti mult! Hristos va porunceste!”

  • Despre rugăciunile care par a nu fi ascultate de Dumnezeu, Arhim. Sofian Boghiu spunea:

„Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajam cand ni se intampla ca rugaciunea sa fie neascultata, ci sa staruim. Avem in Sfanta Evanghelie multe exemple de staruinta in rugaciune. Ne putem intreba, cand ne implineste Dumnezeu mai repede rugaciunile noastre ? Si raspunsul este in mai multe chipuri : cand rugaciunea noastra este insotita de post, de milostenie si de viata fara prihana. Milostenia si postul sunt cele doua aripi ale rugaciunii.  De asemenea, rugaciunile noastre sunt foarte repede ascultate cand luam in ajutor pe Maica Domnului si pe sfintii lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, si cand aceste rugaciuni sunt facute de mai multi credinciosi impreuna.

Asadar, adeseori Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. Sunt insa si cazuri, destul de multe, cand El nu primeste rugaciunile noastre. Si pentru ce ? Pentru ca multi, asa cum am mai spus, se roaga numai cu buzele, iar mintea lor colinda pretutindeni, nefiind atenti la cuvintele rugaciunii.  Si de asemenea, Dumnezeu nu asculta rugaciunile noastre atunci cand ne rugam rau sau cerem ceva pagubitor chiar pentru propria noastra viata fara sa ne dam seama.

Prin urmare, asa se intampla cand cerem si nu primim : Dumnezeu, Care stie precis tot cursul vietii noastre, de cand ne nastem si pana murim, stie ce ne trebuie si ce nu ne trebuie, ce-i de folos si ce este potrivnic noua. De aceea, Dumnezeu, stiind cu atotstiinta Lui, face asa cum este mai bine pentru viata noastra. Chiar daca suntem pacatosi, Dumnezeu tot ne iubeste si ne vrea binele. Sunt fel de fel de imprejurari cand Dumnezeu ne vrea binele neascultand rugaciunile noastre cand sunt pagubitoare pentru suflet.

Sa-I cerem lui Dumnezeu sanatate trupeasca si sufleteasca. Sa-I cerem luminarea mintii si intelepciune, pentru a nu gresi calea catre El. Sa-I cerem bunatate sufleteasca si smerenia inimii, caci spune Domnul : Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Sa-I cerem dreapta socoteala in tot ce facem, avand convingerea ca atunci cand vom muri, vom da seama inaintea judecatii lui Dumnezeu de felul cum ne-am trait viata pe pamant. Sa-I cerem ravna pentru citirea Sfintei Scripturi, intelegerea lor si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sa-I cerem harul Duhului Sfant si mantuirea sufletelor noastre.

Sa-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El si cele pe care El ni le poate da; numai El ni la poate da. Sa-i cerem ajutor ca, in toata viata noastra, sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga noua. Asta sa-I cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre.

Prin rugaciune se poate dobandi de la Dumnezeu orice ai cere, numai sa fie vrednice de Dumnezeu rugaciunile noastre. Trebuie, insa, ca rugaciunea sa fie facuta cu inima curata, cu staruinta si cu smerenie. Insusi Mantuitorul Hristos ne fagaduieste acest lucru, cand zice : Toate cate veti cere intru rugaciune, crezand, veti lua. Si iarasi : Cereti si se va da voua. Cine se roaga din toata inima, adancind cuvintele rugaciunii, pe langa implinirea cererii sale, va dobandi si o pace launtrica pe care nu i-o poate da lumea, acea pace fagaduita de Iisus Hristos Mantuitorul, cand a spus : Pacea Mea dau voua, nu precum da lumea va dau Eu (Ioan 4, 27). Si simtim atunci o siguranta, ca nu suntem singuri pe lume, numai cu oamenii, si cu noi este Dumnezeul parintilor nostri, care ne ocroteste si ne apara in viata noastra pamanteasca.

Iar pentru ca nu stim daca toate rugaciunile noastre ne sunt de folos, totaeauna este bine sa incheiem rugaciunea noastra cu aceste cuvinte : „Doamne, Care stii toate, ajuta-ne ca rugaciunea pe care o fac inaintea Ta, sa se implineasca dupa voia Ta cea sfanta ! Doamne, faca-se Voia Ta in viata mea !”

Reclame

2 gânduri despre „Despre rugăciune”

  1. Doamne ajuta va scrie Victor Ce rugaciuni sa invat sa cites ca in fiecare zi sa Ma apropii mai mult de hristos . Avem o sufferinta cu copilul are autism si unica scapare este domnul vreau sa Ma fac curat cu inima si paza asta a mintii ajutatima va rog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s