Barza Fulgușor de Nea

Barza Fulgușor de Nea și aventurile ei

Într-un sat, Cristian, pe un stîlp, o barză si un bărzoi priveau trişti la celelalte cuiburi: în toate erau pui, doar cuibul lor era pustiu.

Într-o seară frumoasă, când cerul strălucea vesel, încărcat de mulţimea de stele, doamna Barză văzu o stea căzătoare frumoasă si strălucitoare:

–  Dragă steluţă, te rog, vreau şi eu să am un pui, zise doamna Barză.

Steluţa simţi tristeţea berzei, şi imediat îi îndeplini dorinţa. A doua zi, domnul Bărzoi a vazut un ou în cuib.

– Dragă ! tu ai adus oul ăsta ? a întrebat bucuros Bărzoiul.

– Vai !!! mulţumesc mult, steluţa dorinţelor, avem un copil ! zise uimită doamna Barză.

Peste cîteva zile, din ou a ieşit o barză draguţă, era băiat, avea penele albe, frumoase ca fulgii de nea. Doamna Barză era fericită si i-a dat un nume.

– Vai, ce drăguţ eşti tu ! Semeni cu un fulguşor de nea ! hmmm…. Cred ca am să te numesc: Fulguşor de Nea, a zis doamna Barză.

Micuţa barză dădu din aripi. Îi plăcea numele ei. Trecură câteva săptămâni si Fulguşor de Nea începea să crească.

Fulguşor se juca printre florile frumos parfumate, margarete ca steluţele, si albăstrele ca perlele, iarba era ca smaraldul iar soarele ca aurul.

– Fulguşor, vino acasă ! a strigat Bărzoiul.

– Vin, tati ! a răspuns Fulguşor.

Fulguşor veni acasă. Masa era pregătită. Era un miros plăcut. Cu toţii se aşezară şi începură să mănînce. Fulguşor zise:

– Mulţumesc, ce bune au fost broscuţele !

– Cu plăcere. Du-te la culcare acum, a zis mama Barză.

Fulguşor se culcă, dormea adânc şi dintr-o dată, a inceput sa aibă un vis. Fulguşor visa că toate berzele au fost prinse de un pitic malefic, care nu vroia sa le dea drumul. Fulguşor se trezi speriat.

– Vai, ce ai păţit !?  întrebă tatăl Bărzoi.

– Am avut un vis urât cu un pitic care a prins toate berzele, a zis Fulguşor.

– Vai, era doar un vis, nu uita ca azi vei da probă, a zis tatăl Bărzoi.

– Ce probă ? a întrebat uimit Fulguşor.

– Păi, toate berzele duc copiii la casele lor şi la părinţii lor, trebuie să înveţi să duci copilul la casa potrivită şi să nu îl scapi.

– Uau !!! am să fiu  pregătit. Nu ştiam că asta fac berzele.

Fulguşor se pregătea de lecţii. Curând, toate berzele au fost chemate la probă. Fulguşor veni bucuros.

– Atenţie berze şi bărzoi ! proba va începe.

Dar, dintr-o data se ivi o furtună, iar  toate berzele au fost prinse de o arătare  ciudată , cu ochi verzi strălucitori  si o pălărie  roşie . Fulguşor  era singurul care a scăpat. El era foarte speriat. Ştia că el trebuie să salveze întregul tărîm al berzelor.

– Ce mă fac eu acum ? nu o să mă descurc singur, a zis plângând.

Noaptea sosi, iar Fulguşor era singur. Dintr-o dată, a văzut  o lumină magică. Era steluţa care a îndeplinit dorinţa doamnei Barză.. Steluţa  se transformă  intr-o   zână   . Era zâna  Norişor. Zânei i s-a făcut milă de Fulguşor.

– Vai, săraca de tine. Ce faci aici singură ? unde sunt toate berzele ? a întrebat zâna Norişor.

– Nu ştiu, zână. Au fost prinşi de un pitic malefic. Acum am rămas singur iar copiii nu vor mai putea ajunge la casele lor şi la părinţii lor.

– Nu ! nu se poate ! o să îi salvăm noi. Nu îţi faci griji, a zis zâna Norişor.

Cei doi au plecat in căutarea berzelor capturate. Curând au ajuns într-o pădure de rubine si aur. Zâna şi Fulguşor au intrat adânc în pădure şi au zărit o casă roşie ca o ciupercă. Piticul cel rău locuia aici. Glasul berzelor se auzea. Toate strigau după ajutor. Piticul vroia să le fure penele ca să îşi poată construe o nouă baghetă magică.

– Nu puteau să ceară penele ? a întrebat Fulguşor.

– Nu. Cred că nu are bunele maniere, a zis zâna Norişor.

Zâna Norişor şi Fulguşor au făcut un plan. Fulguşor se apropia încet de cheile piticului. Piticul era gata să se trezească. Dar nu l-a observat deoarece a adormit din nou.  Fulguşor a luat cheia şi s-a dus să deschida cuşca in care erau prinse berzele. Chiar in acel moment, când toate berzele se pregăteau să fugă, se trezi piticul furios.

-Veniţi înapoi ! a strigat piticul enervat.

Zîna norişor a făcut o vrajă şi l-a legat pe piticul cel neascultator.

– De ce ai făcut asta ? a întrebat Fulguşor. Nu puteai să ceri penele ?

– Îmi pare rău ! Dar credeam că o să mă refuzaţi, promit că nu o să se mai întample.

– Te iertăm cu toţii, dar să nu se mai întîmple, a zis Fulguşor.

Berzele au hotărât să-i dea cite o pană pentru baghetă. Piticul era fericit şi le-a mulţumit mult berzelor.

Aşa, cu toţii se împăcară iar berzele au dus copiii la părinţii lor , iar piticul s-a întors la casa lui.

Fulguşor primi o medalie de aur dar şi zâna a primit o medalie. Cu toţii au trait fericiţi pe tărâmul berzelor.

Antonia Tileagă

Clasa a VI-a

(povestea a fost scrisa de eleva Antonia Tileaga cu ocazia deschiderii noului sediu al Bibliotecii Comunale Cristian – Zilele Culturale ale Jud. Sibiu – iunie 2014)

Reclame