Fraților,

Vă scriu în aceste zile, rugându-L pe Dumnezeu Cel care este deja în inimile voastre, să ne descopere mai adevărat cuvântul Evangheliei Sale. Doar învățătura Sa și trăirea credinței creștine ca viață a noastră de zi cu zi, hrănirea și împărtășirea de viața Lui dumnezeiască prin Taina Împărtășaniei, în Sfânta Liturghie, în biserică, ne pot face cu adevărat vii, reali, luminați, sfinți, purtători de Dumnezeu și fericiți.

Cu fiecare an care trece se accelerează opoziția lumii împotriva Bisericii, adică împotriva noastră, a credinței noastre, a modului nostru de a înțelege și cunoaște viața. Tot mai mult ceea ce este rău, trebuie nu doar tolerat, ci acceptat ca un bine, ca apoi să fim tot noi trași la răspundere pentru că nu ne dezicem de morala noastră izvorâtă din învățătura Mântuitorului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Vorbiți-le, vă rog, copiilor și nepoților voștri despre familia lui Iisus, despre viața Lui, aduceți-i în biserici, rugați-vă împreună cu ei, spuneți-le cât de mult ne-a iubit pe noi Dumnezeu, făcându-Se om ca noi și murind pentru ca cei care cred în El să aibă viață veșnică. Vorbiţi-le despre cei care au fost umiliţi sau au căzut ca martiri luptând pentru Bine, Libertate şi Adevăr. Din smerenia lui Hristos să învețe cei mici să fie modești, din mila lui Dumnezeu să învețe să fie iertători și buni. Fiți modele de oameni credincioși, rugători către Cer în biserică și acasă, cinstiți și drepți. Trăiți în adevăr și în dragoste cu rudele și cu vecinii, cu colegii și prietenii, cu cei necredincioși sau care se împotrivesc adevărului creștin. Fiţi prudenţi, dar curajoşi şi înţelepţi!

Fiți buni cu toți, tolerați-i pe toți, dar nu tolerați răul, vădiți-l pe față, adică împotriviți-vă răului care se afirmă direct sau viclenește și pe ascuns. Mărturisiți binele și opuneți-vă la ce este rău. Nu răsplătiți celor răi cu răutate, ci cu bunătate, nu urâți pe păcătos, ci patima sau greșeala lui, căci au nevoie de noi pentru a ajunge la Lumină și la Adevăr. Aveți iubire și dăruiți-o celor rătăciți pe căile lumii acesteia pentru a-i apropia de viața creștină. Puneţi deasupra tuturor idealurilor şi dorințelor voastre căutarea lui Dumnezeu, vorbirea despre El şi rugăciunea către El.

Colindați-vă unii pe alţii! Faceți să se audă, peste zgomotul nepotrivit al unora, colindele la ferestrele caselor din comună. Aduceți voie bună și bucurie celor bolnavi, bătrâni sau singuri vestindu-le Nașterea lui Hristos prin colindă și ceva dăruit cu inimă bună. De noi depinde ca frumuseţea şi lumina sărbătorilor pe care le numim „de altă dată” să strălucească din nou astăzi. Sărbătoarea Crăciunului este Praznicul Naşterii Fiului lui Dumnezeu din Fecioară. Ajunul şi toată perioada de dinainte sunt zile de post, de rugăciune, de pregătire sufletescă prin spovedanie şi împărtăşanie, iar nu prilej de petrecere fără Dumnezeu. Venirea la Biserică de Crăciun este în zilele noastre prea des înlocuită cu primirea oaspeţilor şi pregătirea meselor. Altă dată pregătirea meselor ela mai simplă, astăzi cutreierăm prea mult magazinele pentru a satisface cele mai „fine” gusturi şi pofte. Pregătirea materială este mai importantă decât cea sufletească, torul este căptuşit de consumismul exagerat şi exacerbat de reclame şi emisiuni de televiziune nepotrivite şi care denaturează semnificaţia spirituală şi sfântă a Crăciunului.

Voi cei care sunteţi singuri, fiţi cu gândul la mila lui Dumnezeu, la darul vieţii pe care îl aveţi şi cel care vi se va dărui în veşnicie. Nu sunteţi singuri când îl aveţi pe Dumnezeu în pomenirea inimii voastre. Asemenea şi voi cei trişti sau în necaz, ori voi cei bolnavi, îmbărbătaţi-vă şi vă întăriţi cu gândul la Învierea lui Hristos. Nu avem nimic pe lumea aceasta, totul e un dar şi orice lipsă o încercare. „Fericiţi cei ce plâng că aceia se vor mângâia”, spune Domnul, dar plânsul nostru să fie pentru greşelile noastre, pentru că nu am făcut bine destul ori pentru că nu am iubit sau iertat pe măsura chemării noastre. Nu va uita Dumnezeu nici de lacrimile noastre scurse în suferinţă, în pierdere sau în orice altă nevoie, dar cele care ne luminează cu adevărat ochii sufleteşti sunt doar lacrimile din plecarea genunchilor noştri către Cer, cele pentru mântuirea sufletului, pentru iertare, din milă şi din bucuria dragostei către altul, din purtarea greutăţii altuia.

Nu-i lăsaţi pe copii să fie murdăriţi de ideologia libertină şi păcătoasă a celor care duc o propagandă a necredinţei, a desfrâului, a plăcerilor şi a necinstei, lucruri care îi fac pe oameni tot mai insensibili şi idiferenţi. Dăruiţi mai multă atenţie relaţiei pe care copilul o are cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare realizare a viitorului adult: să devină cu adevărat OM, având reazem în toate tulburările şi necazurile credinţa în Dumnezeu, dragostea şi cinstea din sufletul său curat, mila pentru cel sărman, lupta pentru dreptate şi bine.

Credința și frumusețea sufletului românesc de mâine va depinde de duhul în care îi vom educa pe cei tineri. Biserica și neamul de mâine se clădesc astăzi. Cultivați în sufletul celor tineri rugăciunea, învățați-i smerenia și răbdarea, curajul și demnitatea. E vremea acum să lucrăm cu trudă și dragoste pentru o roadă bună și sănătoasă în viitor. Să trăim astăzi deplin credința creștină ortodoxă pe care am moștenit-o pentru mântuirea unui neam românesc curat și demn. Să ne împărtășim de Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat și să dăruim iubire prin putere Jertfei Lui care ni să în Sfânta Liturghie.

Vestiți-L pe Hristos ca Unul care face parte din viața familiei voastre, vestiți-L prin bucuria întâlnirii cu cei dragi ai voștri, prin bunătatea pe care o revărsați către cei străini vouă.

Sărbătoarea Nașterii Domnului, a Anului Nou și a Botezului Domnului să vă aducă mai multă bucurie și seninătate, iubire și multă sănătate!

Al vostru părinte şi frate de tot binele voitor şi rugător,

Pr. dr. Adrian Roman

 

Botezul Domnului – Sfinţirea caselor din parohia ort. Cristian I:

4 ian. – străzile: XIII, XXV, XII, XI, XIV; orele 800-1730

5 ian. – străzile: X, VIII, IX, VII, II, XXVI, XXVII, XXI, XXII; orele 800-1800

 

Reclame