Pr. Teofil Părăian: Nicolae Iorga, un învăţat, un român, un om care a avut prestanţă la vremea lui, a zis, în 1907 când s-a sfinţit catedrala din Sibiu: „Acest popor  – adică poporul român – e vrednic de o dragoste fără hotare”Dragostea uneşte, dragostea nu separă, dragostea nu depărtează… Şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a ajuns ca Munţii Carpaţi să nu mai fie hotarele între români. Astăzi, noi, ne-am rugat împreună, am marcat acest eveniment al unirii românilor din Transilvania şi a Transilvaniei cu Ţara Românească, i-am mulţumit lui Dumnezeu în cadrul Sfintei Liturghii pentru acest eveniment, bineînţeles şi cu gândul la cei care au făcut cu putinţă această unire: Patriarhul Miron Cristea, pe atunci episcop la Caransebeş, episcopul unit din acea vreme, Iuliu Maniu, care a fost un politician de marcă, un politician care era cunoscut de toţi ca un om deosebit şi pe care mulţi l-au contestat după al doilea Război Mondial.

(…) Suntem într-o ţară liberă, aşa cum îi, cu neputinţele care sunt. Să ştiţi că neputinţe vor fi totdeauna în lumea asta. Nu o să fie niciodată o situaţie în care să zici: suntem nişte oameni cumsecade, suntem nişte oameni recunoscători, suntem nişte oameni buni, suntem nişte oameni care nu supărăm pe nimeni, suntem nişte oameni care trecem cu vederea, suntem nişte oameni care ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Poate că va trebui să spunem mereu: suntem nişte prăpădiţi, suntem nişte oameni care nu avem destulă credinţă, suntem nişte oameni care nu privim bine lucrurile, suntem nişte oameni care nu ne gândim la Dumnezeu întâi, ci ne gândim la noi şi la interesele noastre şi la răutăţile noastre. Dar, oricum ar fi, avem totuşi o libertate, câtă o poate avea un păcătos, câtă poate avea un om care nu gândeşte totdeauna cum trebuie, dar ne vom sili cu ajutorul lui Dumnezeu, să ţinem ţara aceasta în picioare. Dacă nu altfel, cu rugăciunea şi cu gândul cel bun. Cu rugăciunea. De ce cu rugăciunea? Pentru că Sfântul Ioan Scărarul spune că: “Rugăciunea este întărirea lumii”… Înseamnă că rugăciunea ţine lumea. Deci, noi avem rostul acesta de a ne ruga pentru lumea aceasta, de a ne ruga să fie lumea aceasta mai bună, de a ne ruga ca noi înşine să fim mai buni…, să fim mai uniţi, să fim mai doritori de bine, sa fim mai alergători spre fratele nostru. (…) – Cuvânt rostit la Mănăstirea Brâncoveanu cu prilejul Sărbătorii Naţionale a României – fragment extras din vol. “Gândiţi frumos”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2006. Sursa: blogul dedicat Părintelui Teofil

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame